Un imn al Sfântului Simeon Noul Teolog despre cunoaşterea lui Dumnezeu[2014-03-12]Toţi sfinţii luminaţi se umplu de strălucire şi văd slava lui Dumnezeupe cât e cu putinţă firii omeneşti să o vadă Priveşte de sus, Dumnezeul meu, şi binevoieşte a Te arătaşi a Te întreţine cu mine, sărmanul. Descoperă-mi lumina Ta, deschide-mi cerurile, sau mai bine zis deschide-mi mintea şi intră şi acum înăuntrul meu. Răspunde, ca odinioară, prin gura mea murdară celor ce spun unii : că nu e nimeni care a văzut în mod conştient pe Dumnezeu, nici nu L-a văzut cineva înainte, afară de apostoli. Ba nici aceia, spun ei, nu L-au văzut limpede pe Dumnezeu şi Tatăl (loan XIV, 9). Ei dogmatizează că este tuturor necunoscut şi nevăzut, folosindu-se de cuvântul ucenicului prea iubit loan care spune : "Pe Dumnezeu nu L-a văzut nimeni dintre oameni" (loan I, 18). Da, Hristoase al meu, răspunde-mi repede, ca să nu par celor fără de minte că aiurez. - Scrie, a zis, cele ce-ţi spun, scrie şi nu zăbovi ! Eu eram Dumnezeu dinainte de toate zilele, orele şi timpurile, ba şi de toate veacurile şi de toate făpturile văzute şi cugetate. Eram mai presus de minte şi raţiune, mai presus de toată cugetarea unic cu unicul, unic. Şi nimic din cele văzute, dar nici din cele nevăzute nu era înainte de-a fi făcute. Eu sunt singurul necreat împreună cu Tatăl şi cu Duhul Meu ; singur fără de început, din Tatăl Meu fără de început. Nici unul dintre îngeri, nici dintre arhangheli şi nici din alte cete (îngereşti) n-a văzut vreodată firea Mea, nici pe Mine Însumi, Creatorul, întreg, aşa cum sunt. Ei nu văd decât o rază a slavei şi un fir al luminii Mele şi totuşi se îndumnezeiesc. Căci toţi primesc razele dumnezeirii ca o oglindă, care primeşte razele soarelui sau ca o piatră de cristal luminată la amiază. Dar nimeni nu s-a învrednicit să Mă vadă întreg, nici dintre îngeri, nici dintre oameni, nici dintre Sfintele Puteri.|Căci sunt în afara tuturor şi tuturor nevăzut fără îndoială, nu pizma faţă de ei Mă face să nu fiu văzut (întreg) şi prin ei înşişi. Nici lipsa de frumuseţe mă face să Mă ascund şi să nu Mă arăt. Ci fiindcă nu s-a aflat nimeni vrednic de dumnezeirea Mea, nici nu s-a făcut creatura egală în putere cu Creatorul. Dar nici nu îi este aceasta cuiva de folos. Însă văzând o rază mică, află tainic că Eu exist cu adevărat şi Mă cunosc că sunt Dumnezeu care i-am adus la existenţă. Şi, ca urmare, plini de uimire şi de frică Îmi liturghisesc, cântându-Mi. Căci nu e cu putinţă ca Dumnezeu să aducă la existenţă un alt Dumnezeu, egal în putere cu Creatorul şi de o fiinţă cu Acela ; nici nu e cu putinţă să devină creatul de o fiinţă cu Creatorul. Căci cum s-ar putea face egal creatul cu Necreatul ? Cele create sunt mai mici decât Cel ce e pururea la fel şi fără de început şi necreat. Prin aceasta vei mărturisi că Acela există. dar că e atât de deosebit, pe cât o căruţă sau un fierăstrău, de Cel ce le-a alcătuit. Deci cum va cunoaşte căruţa pe cel ce-a alcătuit-o ? Sau spune-mi cum va cunoaşte fierăstrăul (Isaia X, 15) pe cel ce-l mişcă ? Cum ÎI vor cunoaşte de nu le va da lor cunoştinţa despre Sine, de nu va pune în ele vederea Cel ce le-a alcătuit, fapt cu neputinţă pentru toate cele create. Deci nimeni dintre oameni şi nimeni dintre îngeri n-a primit puterea de-a da altora duhul, sau de-a le procura viaţa. Dar Domnul tuturor având singur puterea, având singur stăpânirea şi fiind izvorul vieţii, aduce la existenţă vieţuitoarele însufleţite şi dăruieşte fiecăreia prin voinţă, ca un Meşter, ca un Stăpân câte gândeşte şi voieşte. Lui fie slava şi puterea acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin. Sursa:doxologia.ro Sursa: www.Basilica.ro Contor Accesări: 703, Ultimul acces: 2026-10-07 17:44:36
|
Timp total: 0.07s...
[]:1